protonemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (
Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului. – Din
fr. protonéma.protonemă (Dicționar de neologisme, 1986)PROTONÉMĂ s.f. (
Bot.) Organ filamentos la briofite, licheni și alge din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. [< fr.
protonéma, cf. gr.
protos – primul,
néma – fir].
protonemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTONÉMĂ s. f. organ filamentos la briofite, licheni și alge, din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. (< fr.
protonéma)
protonemă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTONÉMĂ (‹
fr. {i}; {s}
proto- +
gr. nema „fir”)
s. f. (
BOT.) Formație vegetală care reprezintă stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi (la care
p. dezvoltă muguri, din care iau naștere noi plante) și la ferigi (la care
p. se transformă în protal).
protonemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protonémă s. f.,
g.-d. art. protonémei; pl. protonéme