protonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din
fr. protonique.protonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din
fr. protonique.protonic (Dicționar de neologisme, 1986)PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton.
2. (
Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr.
protonique].
protonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTÓNIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr.
protonique)
protonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTÓNIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr.
protonique)
protonic (Dicționaru limbii românești, 1939)*protónic, -ă adj. (compus din vgr.
pró, în ainte [!], și
tónos, ton. V.
tonic).
Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ:
vocala protonică.protonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protónic adj. m.,
pl. protónici; f. protónică, pl. protónice