proton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din
fr. proton.proton (Dicționar de neologisme, 1986)PROTÓN s.m. Particulă elementară încărcată cu electricitate pozitivă, care intră în compoziția nucleului atomic. [Cf. fr.
proton, germ.
Proton].
proton (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu masă mult mai mare decât a electronului și sarcina electrică egală în valoarea absolută cu a acestuia, dar pozitivă. (< fr.
proton)
proton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTÓN (‹
fr.)
s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcina electrică egală cu a electronului, dar pozitivă (1,6022 • 10
-19 coulombi) și masa de 1.836 de ori mai mare (1,6726 • 10
-24 g); constituie nucleul atomului de hidrogen și, alături de neutron, întră în alcătuirea nucleelor atomice ale tuturor elementelor chimice. Termenul de
p. a fost introdus de E. Rutherford care l-a descoperit în 1919.
proton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protón s. m.,
pl. protóni