protonotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din
lat. protonotarius, fr. protonotaire.protonotar (Dicționar de neologisme, 1986)PROTONOTÁR s.m. (
Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it.
protonotario, fr.
protonotaire].
protonotar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTONOTÁR s. m. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ◊ prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. (< it.
protonotario, fr.
protonotaire)
protonotar (Dicționaru limbii românești, 1939)*protonotár m. (mlat.
proto-notarius, d. vgr.
prótos, primu, și lat.
notarius, notar). Prelat care la curtea papiĭ expediază actele importante.