protoistorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOISTÓRIE s. f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului. [
Pr.:
-to-is-] – Din
fr. protohistoire (după
istorie).protoistorie (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului, din care datează primele informații scrise. [Cf. fr.
protohistoire].
protoistorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOISTÓRIE s. f. perioadă între preistorie și istorie, epoca fierului. (după fr.
protohistoire)
protoistorie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTOISTÓRIE (‹
proto- +
istorie, după
fr. protohistoire)
s. f. Denumire dată de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente scrise și Antichitate. În spațiul carpato-dunărean,
p. a durat din
sec. 5
î. Hr. până în
sec. 1
d. Hr., corespunzând epocii dezvoltării culturii și societății daco-getice.
protoistorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protoistórie (-to-is-, -
ri-e) s. f.,
art. protoistória (-ri-a), g.-d. protoistórii, art. protoistóriei