protodoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din
sec. VII-VI
a. Cr. – Din
fr. protodorique.protodoric (Dicționar de neologisme, 1986)PROTODÓRIC, -Ă adj. (
Arhit.) Doric primar, doric de început. ◊
Ordin protodoric = denumire dată fazei de elaborare a ordinului doric grec (sec. VII-VI î.e.n.). [< fr.
protodorique, cf. gr.
protos – primul,
dorikos – doric].
protodoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTODÓRIC, -Ă adj. (arhit.) care aparține doricului primar (sec. VII-VI a. Chr.). (< fr.
protodorique)
protodoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protodóric adj. m.,
pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice