protogin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor.
2. S. f. (
Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din
fr. protogyne.protogin (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOGÍN, -Ă adj. proterogin. (< fr.
protogyne)
protogin (Dicționaru limbii românești, 1939)*protogín, -ă adj. (vgr.
prótos, primu și
gyné, femeĭe).
Bot. Se zice despre florile ermafrodite în care pistilu se coace în aintea [!] staminelor. S. n.
Min. O rocă acidă eruptivă care constitue masivu munteluĭ Alb (mont Blanc).
protogin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protogín adj. m.,
pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne