protocronism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOCRONÍSM s. n. Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei, a unei teme etc. în istoria culturii (la nivel universal). –
Proto- + [sin]
cronism.protocronism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOCRONÍSM s. n. curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; protocronie. (< proto- + /sin/cronism)
protocronism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTOCRONÍSM (‹
proto- +
[sin]cronism)
s. n. Curent inițiat de Edgar Papu („Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc”, 1977), opus
sincronismului și ilustrând, adesea în chip nefondat și patetic, anticipările românești ale unor creații literar-artistice și științifice universale.
protocronism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*protocronísm (-to-cro-) s. n.