protocronist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al protocronismului. –
Protocronie +
suf. -ist.protocronist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOCRONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protocronismului. (< protacron/ism/ + -ist)
protocronist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*protocroníst (-to-cro-) adj. m.,
s. m.,
pl. protocroníști; adj. f.,
s. f. protocronístă, pl. protocroníste