protoclorurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (
Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din
fr. protocloruré.protoclorurat (Dicționaru limbii românești, 1939)*protoclorurát, -ă adj. (d.
protoclorură).
Chim. Care e în stare de protoclorură.