protocarburat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (
Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din
fr. protocarburat.protocarburat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOCARBURÁT, -Ă adj. care formează o protocarbură. (< fr.
protocarburat)
protocarburat (Dicționaru limbii românești, 1939)*protocarburát, -ă adj. (d.
protocarbură).
Chim. Care e în stare de protocarbură.