proteguire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTEGUÍRE, proteguiri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a protegui și rezultatul ei; protejare. –
V. protegui.proteguire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proteguíre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. proteguírii