protectorat - explicat in DEX

protectorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.

protectorat (Dicționar de neologisme, 1986)
PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].

protectorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)

protectorat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*protectorát n., pl. e (d. protector; fr. protectorat). Demnitatea de protector, vorbind de titlu purtat de Cromwell și fiu luĭ (1653-1658). Situațiunea unuĭ stat pus supt [!] autoritatea altuĭ stat, maĭ ales în privința afacerilor externe.

protectorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
protectorát s. n., pl. protectoráte

protectorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
protectorat n. 1. demnitate de protector: protectoratul lui Cromwel; 2. drept de protecțiune, sprijin ce un stat mare dă altuia mai mic în virtutea unei convențiuni: protectoratul Rusiei asupra Principatelor (1822—1848).