proteic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic.
2. (
Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [
Pr.:
-te-ic] – Din
fr. protéique.proteic (Dicționar de neologisme, 1986)PROTÉIC, -Ă adj. Care se referă la proteine; proteinic. ♦ Care își modifică necontenit forma; nestatornic. [Pron.
-te-ic. / < fr.
protéique].
proteic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTÉIC, -Ă adj. 1. care își modifică necontenit forma, variabil. 2. care conține proteine sau protide; proteinic. (< fr.
protéique)
proteic (Dicționaru limbii românești, 1939)*protéic, -ă adj. (d.
proteŭ). Care-șĭ schimbă des forma saŭ părerea:
caracter proteic. Chim. Se zice despre oare-care albumine:
substanțe proteice.proteic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protéic (-te-ic) adj. m.,
pl. protéici; f. protéică, pl. protéice