protegui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROTEGUÍ,proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui.
protegui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) proteguí(a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă