protector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent.
2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. [
Acc. și:
protéctor] – Din
lat. protector, -oris, fr. protecteur.protector (Dicționar de neologisme, 1986)PROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor.
2. (Stat) care deține protectoratul asupra unei țări. [Cf. fr.
protecteur, lat.
protector].
protector (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat.
protector, lat.
protecteur)
protector (Dicționaru limbii românești, 1939)*protectór, -oáre s. (lat.
protector. V.
protejez). Persoană care protejează. Titlu purtat de Cromwell și de fiu luĭ (1653-1658). Adj. Care servește la protejare:
chĭurasă protectoare. Care se potrivește unuĭ protector:
aer protector. Com. Sistemă protectoare, sistemă economică care protejează mărfurile indigene lovind cu taxe de vamă pe cele străine.
protector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protectór1 adj. m.,
pl. protectóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. protectoáreprotector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!protéctor2/protectór s. m.,
pl. protéctori/protectóriprotector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protector m.
1. cel ce protejează;
2. titlul purtat de Cromwel și de fiul său dela 1653—1658. ║ a. care protejează:
un aer protector.