prosterna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTERNÁ, prostérn, vb. I.
Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [
Prez. ind. și:
prosternez] – Din
fr. prosterner.prosterna (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i.
prostérn și
-nez. / < fr.
prosterner, cf. lat.
prosternere].
prosterna (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr.
prosterner, lat.
prosternere)
prosterna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prosterná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se prosterneázăprosternà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.