prosternare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de
a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. –
V. prosterna.prosternare (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTERNÁRE s.f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; închinare; prosternație. [<
prosterna].
prosternare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prosternáre s. f.,
g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri