prosternà - explicat in DEX

prosterna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.

prosterna (Dicționar de neologisme, 1986)
PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].

prosterna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)

prosterna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!prosterná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosterneáză

prosternà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.