prosteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de
a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. –
Prosti1 +
suf. -eală.prosteală (Dicționaru limbii românești, 1939)1) prosteálă f., pl.
elĭ. Fam. Acțiunea de a prosti, de a fugi de muncă, de a trage chĭulu:
prosteala milițiiĭ (de ex., prefăcîndu-te bolnav).
prosteală (Dicționaru limbii românești, 1939)2) prosteálă f., pl.
elĭ (d.
prostesc, cerșesc).
Vest. Rar. Cerșitorie.
prosteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prosteálă s. f.,
g.-d. art. prostélii; pl. prostéliprosteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosteală f. cerșetorie:
bătrâna pleacă în prosteală ISP.