prostatic - explicat in DEX

prostatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSTÁTIC¹, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic.

prostatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSTÁTIC², -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique.

prostatic (Dicționar de neologisme, 1986)
PROSTÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prostată. [< fr. prostatique].

prostatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROSTÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prostată. (< fr. prostatique)

prostatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
prostátic, -ă adj. (d. prost cu suf. -atic ca´n nebunatic, pălăvatic). Simplu (Vechĭ). Prost: gros la hire, prostatic (Cost. 1, 286). Prostesc: rol prostatic (Beld. Let. 3, 424).

prostatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prostátic¹ (prostesc) (înv.) adj. m., pl. prostátici; f. prostátică, pl. prostátice

prostatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prostátic² (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice

prostatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prostatic a. cam prost: prostaticele nări EM.