prosperare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSPERÁRE,prosperări, s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera.
prosperare(Dicționar de neologisme, 1986) PROSPERÁREs.f. Faptul de a prospera. [< prospera].
prosperare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii