prosper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, favorabilă. – Din
fr. prospère.prosper (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSPÉR, -Ă adj. căruia îi merge bine; înfloritor. (< fr.
prospère)
prosper (Dicționaru limbii românești, 1939)*prospér și (maĭ bine)
prósper, -ă adj. (fr.
prospère, d. lat.
prósper și
prósperus, d.
pro spere, după speranță). Care merge bine, înfloritor:
sănătate, industrie prosperă.prosper (Dicționaru limbii românești, 1939)*prospér și (maĭ bine)
prósper și
-éz, a
-á v. intr. (fr.
prospérer, d. lat.
próspero, -áre). Merg bine, mă dezvolt, înfloresc:
sănătatea prosperează.prosper (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prospér adj. m.,
pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospéreprosper (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosper a. favorizat de soartă.