prospector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și
f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din
fr. prospecteur.prospector (Dicționar de neologisme, 1986)PROSPECTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în prospecțiuni geologice. [Cf. fr.
prospecteur].
prospector (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSPECTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face prospecțiuni. 2. (fig.) cel care explorează, caută să descopere. (< fr.
prospecteur)
prospector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prospectór s. m.,
pl. prospectóri