prosperitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din
fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis.prosperitate (Dicționar de neologisme, 1986)PROSPERITÁTE s.f. Stare prosperă, înfloritoare; bunăstare, îmbelșugare. [Cf. fr.
prospérité, lat.
prosperitas].
prosperitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSPERITÁTE s. f. stare prosperă; bunăstare, belșug. (< fr.
prospérité, lat.
prosperitas)
prosperitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*prosperitáte f. (lat.
prospéritas, -átis). Calitatea de a fi prosper, stare înfloritoare:
prosperitatea țăriĭ.prosperitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prosperitáte s. f.,
g.-d. art. prosperitắțiiprosperitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosperitate f. stare prosperă.