prorocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROROCÍRE, prorociri, s. f. Acțiunea de
a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [
Var.:
proorocíre s. f.] –
V. proroci.prorocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prorocíre s. f.,
g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri