prorocie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROROCÍE,prorocii, s. f. (Rar) Prorocire. [Var.: proorocíe s. f.] – Proroci + suf. -ie.
prorocie(Dicționaru limbii românești, 1939) prorocíe și prorocíre f. (d. proroc). Profeție, prezicere.
prorocie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorocie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) prorocie f. profeție.