pronie - explicat in DEX

pronie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia.

pronie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
prónie (-ii), s. f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239).

pronie (Dicționaru limbii românești, 1939)
prónie f. (ngr. prónia, vgr. prónoia, d. pró, înainte, și noéo, cuget. V. dihonie, metanie). Rar azĭ. Providență: pronia luĭ Dumnezeŭ.

pronie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prónie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. prónia (-ni-a), g.-d. prónii, art. próniei

pronie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pronie f. pop. providență: s’a îndurat pronia CAR. [Gr. mod.].