promulgație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROMULGÁȚIE,promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgație(Dicționar de neologisme, 1986) PROMULGÁȚIEs.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].
promulgație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PROMULGÁȚIEs. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)