promptitudine - explicat in DEX

promptitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis.

promptitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
PROMPTITÚDINE s.f. Repeziciune, iuțeală în executarea unui lucru; punctualitate. [Cf. fr. promptitude].

promptitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROMPTITÚDINE s. f. însușirea de a fi prompt; rapiditate, punctualitate. (< fr. promptitude, lat. promptitude)

promptitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*promptitúdine f. (lat. promptitúdo, -údinis. Calitatea de a fi prompt.

promptitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii

promptitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
promptitudine f. repeziciune în execuțiune.