prompt - explicat in DEX

prompt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus.

prompt (Dicționar de neologisme, 1986)
PROMPT, -Ă adj. Care acționează repede și la timp. ♦ Imediat, grabnic, fără întârziere. [Cf. fr. prompt, lat. promptus].

prompt (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROMPT, -Ă adj. care acționează repede și la timp; expeditiv. (< fr. prompt, lat. promptus)

prompt (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prompt, -ă adj. (lat. promptus, contras din proemptus, d. pro, în ainte [!], și emptus, luat, d. émere, a lua, a cumpăra, rudă cu iredent, perimez, consum). Care se face răpede [!]: vindecare promptă, serviciŭ prompt. Care e tot-de-a-una gata și nu rămîne dator cu banu, cu vorba saŭ cu fapta: om prompt. Adv. În mod prompt.

prompt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte

prompt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prompt a. care se face repede: execuțiune promptă.