prohodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROHODÍ, prohodesc, vb. IV.
Tranz. A oficia slujba prohodului;
p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din
sl. provoditi.prohodi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)prohodí, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri„.
prohodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prohodí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prohodésc, imperf. 3
sg. prohodeá; conj. prez. 3
să prohodeáscăprohodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prohodì v. a cânta prohodul:
ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.