prohibitiv - explicat in DEX

prohibitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif.

prohibitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
PROHIBITÍV, -Ă adj. Care oprește, interzice; de prohibiție. [< fr. prohibitif].

prohibitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROHIBITÍV, -Ă adj. 1. care aplică prohibiția; prohibitoriu. 2. care exprimă o interdicție. (< fr. prohibitif)

prohibitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prohibitív, -ă adj. (fr. prohibitif, d. lat. prohibére, prohíbitum, a prohibi). Care oprește, care interzice: măsură, lege, sistemă prohibitivă. – Și proi-.

prohibitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve

prohibitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prohibitiv a. 1. care interzice, care restrânge: legi prohibitive; 2. care admite prohibițiunea în materie de comerț: sistemă prohibitivă.