prohibitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din
fr. prohibitoire, lat. prohibitorius.prohibitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)PROHIBITÓRIU, -IE adj. Care oprește; prohibitiv. ◊ (
Jur.; la romani)
Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron.
-riu. / < lat.
prohibitorius, fr.
prohibitoire].
prohibitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROHIBITÓRIU, -IE adj. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv. (< fr.
prohibitoire)
prohibitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prohibitóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și
f. prohibitórii