profanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de
a profana și rezultatul ei; profanațiune. –
V. profana.profanare (Dicționar de neologisme, 1986)PROFANÁRE s.f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; pângărire, necinstire; profanațiune. [<
profana].
profanare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profanáre s. f.,
g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri