profanator - explicat in DEX

profanator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.

profanator (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFANATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pângărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator].

profanator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator)

profanator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*profanatór, -oáre adj. (lat. profanator). Care profanează.

profanator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre

profanator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profanator m. cel ce profanează.