profanațiune - explicat in DEX

profanațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Rar) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis.

profanațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFANAȚIÚNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio].

profanațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFANAȚIÚNE s. f. profanare. (< fr. profanation, lat. profanatio)

profanațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*profanațiúne f. (lat. profanatio, -ónis). Acțiunea de a profana, sacrilegiŭ, pîngărire. – Și -áție și -áre.

profanațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni

profanațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profanați(un)e f. 1. acțiunea de a profana cele sfinte; 2. abuz ce se face cu lucrurile rare și scumpe.