profana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFANÁ, profanez, vb. I.
Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări;
p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din
fr. profaner, lat. profanare.profana (Dicționar de neologisme, 1986)PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (
p. ext.) a necinsti. [< fr.
profaner, cf. lat.
profanare].
profana (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr.
profaner, lat.
profanare)
profana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profaná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
profaneázăprofanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profanà v.
1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane;
2. fig. a face un uz nedemn:
a profana amiciția.