procurator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale.
2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu.
3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din
fr. procurateur, lat. procurator, -oris.procurator (Dicționar de neologisme, 1986)PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția.
2. Mandatar; procurant. [< lat.
procurator, cf. fr.
procurateur.
procurator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCURATÓR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. 2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția. 3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane. (< fr.
procurateur, lat.
procurator)
procurator (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)procuratór (procuratóri), s. m. – Împuternicit, înalt magistrat.
Lat. procurator (
sec. XVIII),
cf. pol. prokurator (Tiktin).
procurator (Dicționaru limbii românești, 1939)*procuratór m. (lat.
procurator. V.
curator). Magistrat care guverna o provincie și strîngea birurile la vechiĭ Romanĭ:
Pilat era procuratoru Iudeiĭ. Unu din principaliĭ magistrațĭ în republica Genoveĭ și Venețiiĭ odinioară.
Jur. Acela care e împuternicit de altu să lucreze în numele luĭ. (Fem.
procuratoáre). – Maĭ vechĭ
-átor (pol.
prokurator), avocat. V.
procator și
vechil.procurator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procuratór s. m.,
pl. procuratóriprocurator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procurator m.
1. magistrat roman, locțiitorul împăratului în provincii:
Pilat era procuratorul Iudeii; 2. magistrat în unele republici italiene din evul-mediu (Veneția, Genova);
3. Jur. cel ce are puterea de a lucra pentru altul:
părțile interesate vor putea fi reprezentate prin un procurator.