procurist - explicat in DEX

procurist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

procurist (Dicționar de neologisme, 1986)
PROCURÍST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].

procurist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)

procurist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*procuríst m. (germ. prokurist, d. prokura, procură). Procurator în afacerĭ comerciale. – Se poate zice foarte bine procurator.

procurist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
procuríst s. m., pl. procuríști

procurist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
procurist m. cel împuternicit a subscrie în locul șefului unei case de comerț.