procurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de
a procura și rezultatul ei. –
V. procura.procurare (Dicționar de neologisme, 1986)PROCURÁRE s.f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. [<
procura].
procurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procuráre s. f.,
g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri