procura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCURÁ, procúr, vb. I.
Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva.
2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din
fr. procurer, lat. procurare.procura (Dicționar de neologisme, 1986)PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva.
2. A produce, a pricinui. [P.i.
procúr. / < fr.
procurer].
procura (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr.
procurer, lat.
procurare)
procura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
procúrăprocurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procurà v.
1. a face să capete:
a procura un post; 2. a fi cauza, a produce:
macul procură somnul; 3. a obține cu oarecari greutăți:
a-și procura o carte rară.