procurà - explicat in DEX

procura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.

procura (Dicționar de neologisme, 1986)
PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].

procura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)

procura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră

procurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
procurà v. 1. a face să capete: a procura un post; 2. a fi cauza, a produce: macul procură somnul; 3. a obține cu oarecari greutăți: a-și procura o carte rară.