procopsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCOPSÍ vb. IV
v. pricopsi.procopsi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)procopsí (procopsésc, procopsít), vb. –
1. A instrui, a educa, a forma. –
2. A îmbogăți. –
3. (
Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. –
Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul
bg.,
sb.,
cr. prokopsati (Miklosich,
Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer,
Gr., 124). –
Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție);
nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).
procopsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procopsí v. pricopsíprocopsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procopsì v.
1. a învăța:
s’a procopsit la școală; 2. a căpătui:
vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.;
3. (ironic) a glorifica:
l´a lăudat de l´a procopsit ! PANN;
4. a se alege cu ceva, a se folosi:
dacă e așa, apoi ne-am procopsit ! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold.
pricopsì)].