proconsul - explicat in DEX

proconsul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul.

proconsul (Dicționar de neologisme, 1986)
PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul].

proconsul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROCÓNSUL s. m. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. (< lat., fr. proconsul)

proconsul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*procónsul m. (lat. proconsul). Magistrat care guverna o provincie cu autoritate de consul la vechiĭ Romanĭ. Fig. Guvernator despotic: convenționaliĭ în misiune eraŭ adevărațĭ proconsulĭ. V. propretor.

proconsul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
procónsul s. m., pl. procónsuli

proconsul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
proconsul m. magistrat roman care guverna unele provincii mari cu autoritatea de consul.