proconsulat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din
lat. proconsulatus, fr. proconsulat.proconsulat (Dicționar de neologisme, 1986)PROCONSULÁT s.n. Funcția de proconsul; timpul cât dura această funcție. [< lat.
proconsulatus, cf. fr.
proconsulat].
proconsulat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCONSULÁT s. n. funcția de proconsul. (< fr.
proconsulat, lat.
proconsulatus)
proconsulat (Dicționaru limbii românești, 1939)*proconsulát n., pl.
e (lat.
proconsulatus). Funcțiunea de proconsul. Durata acesteĭ funcțiunĭ.
proconsulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proconsulát s. n.,
pl. proconsuláte