proclamator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din
fr. proclamateur.proclamator (Dicționar de neologisme, 1986)PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it.
proclamatore].
proclamator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr.
proclamateur)