proclet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (
Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic;
p. ext. păgân, necredincios.
2. (
Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit.
3. (
Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din
bg. proklet.