proclamativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. –
Proclama +
suf. -(a)tiv.proclamativ (Dicționar de neologisme, 1986)PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it.
proclamativo].
proclamativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCLAMATÍV, -Ă adj. care proclamă ceva. (< proclama + -tiv)