probălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv. și
reg.)
1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (
1).
3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (
2).
4. A chibzui, a socoti; a presupune. [
Var.:
prubuluí vb. IV] – Din
magh. próbálni.probălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)probăluí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. probăluiésc, imperf. 3
sg. probăluiá; conj. prez. 3
să probăluiáscă